miercuri, 15 mai 2013

15 Mai 2013 - Miercuri, cand ochii tai imi spun sa nu plec la serviciu


Azi dimineata, in timp ce ma incaltam sa ies pe usa pentru a ma indrepta spre munca, m-ai privit adanc in ochi, ai zis “mami” si ai intins bratele spre mine. M-am aplecat si te-am luat in brate, si te-ai lipit strans de mine, spunand repetitive “mami, mami, mami”. Apoi te-ai dus la fotoliu in sufragerie si l-ai batut usor cu mana si mi-ai spus “stai jos”, clar si raspicat. Momentul a fost extraordinar de dur si emotionant pentru mine, parte pentru ca in ochii tai am citit intrebarea: “de ce trebuie sa pleci la serviciu, mami?”, dar si pentru ca esti prea micuta sa intelegi raspunsul acestei intrebari. Asa ca frustrarea devine uriasa, si reusesc sa mi-o controlez scriindu-ti aceste cuvinte, care peste ani iti vor oferi tie o explicatie, si mie pansamentul pentru una dintre ranile emotionale cele mai puternice ale unei mame – aceea cauzata de orele departe de copilul ei.

Decizia de a incepe activitatea de birou, departe de tine a fost cea mai grea decizie pe care am luat-o vreodata, chiar daca activitatea mea este part-time. Insa tu cresti, si incepi sa observi lipsa mea. Fie ca este vorba de mine sau de tatal tau, sau de amandoi, momentul acela al plecarii, dimineata – pe care noi incercam sa il evitam, strecurandu-ne pe usa cand tu inca mai dormi – devine din ce in ce mai greu.

De ce pleci la serviciu, mami? Stai acasa cu mine.


Aceasta replica sta in ochii tai, si nu stiu ce se va alege cu stabilitatea mea emotionala atunci cand vei reusi sa imi adresezi intrebarea aceasta si in cuvinte. Insa reusesc, cu ochii in lacrimi, cu degetele tremurand pe tastatura si cu speranta ca vei intelege candva, sa iti ofer raspunsul:

Ma duc la serviciu pentru ca imi place ceea ce fac. Sunt una dintre acei norocosi al caror serviciu este o placere. Ceea ce fac eu este ceea ce iubesc sa fac, sunt buna in asta si sunt sigura ca acest detaliu se observa peste ani. Pentru ca unul dintre scopurile mele este sa te fac mandra peste ani, cand vei povesti colegilor tai cu ce se ocupa mama ta, scopul meu este sa vezi in mine un model si sa iti doresti, nu sa fii ca mine, ci sa ma depasesti. Scopul meu este sa ajungi sa iti construiesti o viata si mai frumoasa ca a mea, sa stii sa recunosti si sa alegi corect drumul catre fericirea ta si sa pornesti pe acel drum cu toate avantajele si cunostintele necesare.

Ma duc la serviciu pentru ca tu sa fii fericita, sanatoasa si sa ai tot ceea iti doresti. Un serviciu inseamna un salariu, un salariu inseamna bani, iar banii, din pacate, sunt cei care iti indeplinesc dorintele tale materiale si o parte mica din cele emotionale. Jucariile care iti plac atat de mult, micutul ursulet de care nu te mai desparti, hainutele, plimbarile in carusel, trotineta … toate se cumpara cu bani. Sunt sigura ca poti avea o copilarie frumoasa si fara aceste lucruri materiale, insa existenta lor este ca si culoarea dintr-o pictura. In plus, tu ai  nevoie si de un acoperis deasupra capului, de un patut confortabil in care sa iti desenezi visele in somn, de un frigider care sa iti acopere cu continutul lui nevoile alimentare, de vaccinuri, medici, medicamente, de apa calda care sa iti stropeasca obrajorii bucalati cand faci cu tata “cipi-cipi” in fiecare seara. Sanatatea si fericirea ta depind de noi, de parintii tai, iar noi traim intr-o societate in care depindem de bani, de salarii, de joburi.

Ma duc la serviciu pentru ca te iubesc. Chiar daca suna ca un oximoron (sper ca atunci cand vei citi aceste randuri sa stii ce inseamna un oximoron, daca nu stii inca, te rog sa il cauti in dictionar), te asigur ca activitatea mea departe de tine imi ascute simturile de mama, si ridica dragostea mea pentru tine catre o forma de perfectiune emotionala greu de explicat. Sa-ti dau un exemplu. Il adori pe Barsa, ursuletul tau din plus. Acum cateva zile l-ai pierdut, i-ai simtit lipsa, si cand l-ai regasit l-ai iubit si mai mult, nu-i asa? La fel se intampla si cu dragostea mea pentru tine. Tot asa putem discuta si despre anumite activitati. Iubesc sa stau cu tine, sa ne jucam impreuna, insa, uneori am nevoie sa fac si alta activitate.  Asa cum tu nu poti sa desenezi ore intregi. Partea si mai frumoasa este ca atunci cand nu desenezi pentru o zi, a doua zi vei iubi si mai mult aceasta activitate, nu-i asa? Te iubesc mai mult decat poate sa cuprinda imaginatia celui mai talentat scriitor din aceasta lume, si pentru ca aspiratiile mele tind catre a imi dezvolta abilitatea de a exprima ceea ce imaginatia nu poate sa cuprinda si de a deveni acel scriitor talentat de care sa fii mandra, trebuie sa ma duc la serviciu.

Draga mea, ma duc la serviciu pentru ca vreau sa iti ofer un exemplu, acum si mai tarziu. Pentru ca vreau sa vezi peste ani ca mama ta nu este doar mama, este femeie, este sotie, este un om care profeseaza cu placere si talent munca pe care o iubeste. Ma duc la serviciu pentru ca tu sa devii o femeie puternica, independenta si mandra de mama ei, care a crescut-o frumos si i-a oferit un exemplu bun de urmat. Ma duc la serviciu pentru ca imi doresc ca adultul din tine sa fie versiunea mea care a atins perfectiunea.

Te iubesc.