joi, 13 noiembrie 2014

12 noiembrie 2014, Cand l-ai intalnit pe Omul Negru

Esti la varsta la care sa te opui la tot ceea ce iti spunem noi vine natural ca respiratia. Stiu ca nu te opui cu intentia de a ne enerva pe noi, ci mai degraba cu intentia de a ne descoperi reactiile si de a te bucura de atentia noastra atunci cand negociem la nesfarsit minutele de desene animate, cina, povestea de seara, ora de culcare, jucariile. Ce mai, tot! Totul la tine este negociabil si trebuie sa admit ca, daca nu as avea un IQ ridicat, probabil ca as ceda nervos de fiecare data cand trebuie sa te conving sa dormi sau sa mananci.

"- Hai, Anya, ia o gurita de piure. E atat de bun.
- Nu vleau. Ca e velde. Alata ca un caca de capcaun.
- Te rog sa nu mai spui asa ceva. Este piure de linte si broccoli, cu unt si smantana si e delicios.
- Nu mananc.
- Nu primesti desene.
- Bine, mananc si eu si tu. Mancam amandoua. Tu plima.
- Uita ca mananc.
- Si nu te doale bultica?
- Nu, ca este sanatos, nu deranjeaza burtica.
- Pe mine ma doale.
- Nici macar nu ai gustat.
- Ma doale cand ma gandesc ca ajunge acolo ceva velde.
- Macar gusta, si ma faci fericita si iti pun si desene.
- Bine. O gulita. Mmmm, e bun, delicios.
- Vezi. Mai vrei o gurita?
- Nu, multumesc."

Iata un exemplu incantator de negociere. Si mai am, multe altele.

In seara asta, dupa gradinita am iesit in parc. Si, pentru prima oara, destinul, soarta sau norocul m-au ajutat si mi-au sustinut vorbele cand negociam cu tine sa plecam din parc si sa urcam in casa.
" - Anya, hai sa mergem acasa, e tarziu si s-a facut frig si trebuie sa fac de mancare.
- Faci mancale pentlu tata sau pentlu mine?
- Pentru tine.
- Atunci, nu mi-e foame. Nu am nevoie de mancale.
- O sa ti se faca foame.
- Stam pana mi se face foame. Ai sticsuli la tine?
- Nu am si oricum nu iti dadeam. Hai, sa mergem, te rog. Se face intuneric si este periculos sa stam pe afara, ca vin capcaunii si oamenii negri. Copilasii nu au ce cauta noaptea afara.
- Da? De unde vin? Din padulea intunecata?
- Da, si iau jucariile copiilor care nu asculta de parinti.
- Dal eu ascult. Nu vleau sa imi ia poneiul. Uite, vleau sa melgem acasa.

In drum spre casa, mergand pe langa bloc, din fata noastra vine un nene in varsta, pe aleea stramta, un mosulica imbracat complet in negru.
- Uite o fetita delicioasa. Imi dai mie calutul tau?
Tu faci ochii mari catre el, apoi catre mine, tii strans poneiul in brate si te lipesti de mine.
- Nu vrei sa imi dai mie calutul? Esti copilas cuminte si asculti de mamica?
- Da, si nu e calut, e ponei. Ial eu sunt cuminte, uite ma duc cu mami acasa si pap tot. Si nu iti dau poneiul meu.

Dragutul de tataie avea numai intentii bune, insa ironia a facut sa se potriveasca de minune in contextul povestii cu Omul Negru, incat strategia cu existenta lui a functionat de minune toata seara. Partea buna este ca nu am lasat imaginatiei tale sa inventeze personajul, a aparut chiar el. Stii cum arata, nu este atat de infricosator, dar mai stii si ca "exista" si ca vine sa iti ia jucariile daca esti "obasnica". Si ca mami are numarul lui de telefon. :) Nu ai cosmaruri cu el, dar este "amenintarea" perfecta cand epuizez toate strategiile de negociere. Am citit multe studii cum ca nu este bine sa creez copilului astfel de "monstri" in imaginatie. Insa, nu prea sunt de acord, copiii trebuie sa stie si ce este frica, si ca exista oameni periculosi in jurul nostru, iar eu prefer sa iti fie teama de anumite lucruri, decat sa te aventurezi fara teama in pericole mai mult sau mai putin riscante. Asa ca  ... Omul Negru a venit, ora de somn a sosit!