17 Septembrie 2012 - Luni, cand te iubesc mai mult decat ieri

Abia acum incep sa constientizez ca am un copil, acum cand te intreb daca ma iubesti, si tu ma strangi in brate sau ma pupi cu foc, si razi cu pofta. Acum, cand ai inceput sa mergi si faci pasi rapizi intre mine si tatal tau, incantata si delicata ca o panseluta ... pana cazi in fundulet si te incrunti si te ridici iar si mai incapatanata.

Ai crescut, incepi sa intelegi mici detalii din viata ta, si esti foarte, dar foarte curioasa. Indrepti degetul catre fiecare obiect pe care il intalnesti in cale si spui "Ce" - desigur, pe limba ta, si astepti sa ti se explice ce este acel obiect. Iti raspund la intrebare, si apoi intrebi iar ... si iar ... si iar. Iar a doua zi? Intrebi iar. Am rabdare si imi place sa stau sa iti explic. Imi place si mai mult ca intelegi, sau incerci sa intelegi si iubesc sa vad lumea prin ochii tai. Este mai minunata ca oricand!

Nu stiu cum va fi peste 12-14 ani, cand probabil eu voi fi tinta supararilor tale, atunci cand vei intra in adolescenta. Insa acum esti un copil tare cuminte si intregul tau univers se invarte in jurul parintilor tai, pe care, asa pare, ii iubesti cu intreg sufletelul tau de bebelus curios. Acum incerc sa impun anumite reguli, si pare-se ca merge. Daca imi simti vocea suparata si tensionata imediat te linistesti. Daca stii ca urmeaza sa faci ceva gresit, te uiti catre mine, parca spunand: "Mami, stiu ca nu am voie, dar nu ma pot abtine. Vii sa ma opresti?".

 Trebuie sa incerc sa fac o retrospectiva si a vorbelor din familie privind trasaturile tale, si cu cine semeni mai mult. Eu tind sa cred ca ai luat proportional de la ambele familii. Sunt tare curioasa, dupa ce imi dau acum cu presupusul, daca spusele mele se vor adeveri peste cativa ani. Ochii tai sunt albastri, insa nu seamana nici cu ai mei, nici cu ai tatalui tau. Ai propria ta culoare, frumoasa, curata si ... originala! De la tatal tau ai picioarele lungi, degetele de la picioare, fruntea lata, sprancenele, pofta de mancare, curiozitatea tehnica, dragostea pentru natura si aer liber. De la mine ai buzele si nasul, manutele si piciorusele mici, forma ochilor, pielea, incapatanarea, pofta de somn, nervii, placerea de a rasfoi carti si reviste. De la amandoi ai placerea de a dansa si de a asculta muzica. Cam atat imi vine in minte acum, am sa mai trec in revista si altele, pe masura ce mi le amintesc.

Trebuie sa mai adaug ca ai inceput sa te intelegi foarte bine cu Issa. Asa cum ma imbratisezi pe mine, o imbratisezi si pe ea. O mangai usor, o pupi. Desi stiam ca si Issa este un catelus tare cuminte, perfect pentru compania unui copil, si ea ma surprinde in fiecare zi. In fiecare dimineata vine sa te pupe, iti aduce jucarii sa va jucati impreuna, asteapta rabdatoare sa ii arunci mingiuta, te lasa sa o tragi de blana sau de labute. Ieri te muscam de manute in joaca, si ea a venit repede sa ma indeparteze. Te protejeaza. Iar daca ne aflam intr-un alt loc decat acasa, cand nu dormim noi, ea doarme cu tine, langa patut. Din nou, sunt curioasa (cred ca la curiozitate semeni si cu mine) cum va fi peste cativa ani relatia dintre voi. Oricum, datorita Issei esti un copil innebunit dupa animale si am observat ca te ajuta mult sa intelegi ca trebuie sa imparti jucariile si cu altcineva, intelegi ca nu trebuie sa lovesti o alta fiinta, si, tind sa cred, ca faptul ca Issa exista pe langa tine iti ajuta imunitatea. Nu ai capatat pana acum niciun virus stomacal, nu ai racit mai deloc. Multumim, Issa! :)

Mami te iubeste azi mai mult decat ieri, si maine mai mult decat azi!

Noapte buna!