31 August 2012 - Vineri, cand mi-e dor de tine

O avem pe bunica in vizita. Esti indragostita de ea si ea de tine. Si, asa, reusesti sa maximizezi alintaturile si sa faci cam ce vrea inimioara ta. Esti o smechera!

Te indrepti vertiginos spre un loc unde stii ca nu ai voie, iar cand bunica iti spune ca nu ai voie acolo, te trantesti pe burta ca un soldat in transee si incepi sa plangi prefacut, cu lacrimi uriase de crocodil. Iar buni de cele mai multe ori cedeaza si te lasa sa iti faci de cap. Si aici ajung la un subiect delicat in cresterea ta: bunicii tai, toti 4, care te adora si te iubesc neconditionat.

Am stat de multe ori pe ganduri, intrebandu-ma daca sa le impun si lor sa mentina aceleasi reguli in educatie pe care le folosesc eu si pe care le voi folosi. Prima oara am spus da! Insa, draga mea bebelusa, m-am razgandit. Pentru ca mi-am amintit ca bunicii care au fost indulgenti cu mine, care ma alintau, care ma “scapau” oarecum de regulile pe care mi le impuneau parintii, aceia au fost bunicii pe care i-am iubit mai mult si care mi-au lasat amintiri frumoase.

Asa ca imi doresc ca escapadele frumoase la bunici, in verile calduroase, sa iti picteze copilaria cu multa dragoste si libertate, cu miros de pomi fructiferi, de iarba proaspat cosita, de friptura de gaina la cuptor – vei vedea ca este un deliciu -, cu somn profund la amiaza si dimineti racoroase in cantat de cocos. Imi doresc ca momentele petrecute la bunicii tai sa fie in topul celor mai fericite din copilaria ta, si sa ti-i amintesti intotdeauna asa cum sunt ei, cu suflete incapatoare in care te cuprind toata, dornici sa te iubeasca si sa se bucure de fiecare zambet si cuvant al tau. Deja si tu ii iubesti, chiar daca esti prea mica sa constientizezi, neconditionat si cu inima deschisa, pentru ca prin tine, bunicii tai intineresc, prin tine, draga mea, ei vor trai vesnic.

Inainte sa inchei, trebuie sa mai adaug ca te ridici singura in picioare, si faci din asta un adevarat spectacol. Te ridici, din ce in ce mai rapid, ramai in picioare, ai o stabilitate foarte buna acum, te uiti in jurul tau si astepti aplauze. Si daca nimeni nu te aplauda, aplauzi tu, si tipi la noi fericita sa te felicitam. Ah, si dansezi foarte “ondulat”. Mai precis, stii sa dai din poponeata, din solduri, din maini si misti si picioarele inainte si inapoi. Deci, nu vei scapa de cursuri de dans. Dar mai incolo putin, pe la 4-5 ani J.

Acum inchei, spunand ca imi este dor de tine, desi sunt acasa. Imi este dor pentru ca toata ziua a stat bunica sa te ingrijeasca, iar acum sunteti la plimbare. Uneori as vrea sa nu am nimic de lucru, si sa fii tu mereu in centrul atentiei mele. Insa, imi dau seama, ca am innebuni amandoua J, tu ai deveni super-dependenta de mine, iar eu de tine. Asa ca, inca o data, sa multumim bunicii!

Te iubesc, gandacel mic.

19 august 2012 - Duminica emanciparii

Azi am fost in vizita la verisorii tai veniti din Olanda la bunici, si in drum spre casa inapoi, aflata la volan, am ajuns sa ma gandesc la diferentele de crestere dintre copila-eu si copila-tu. Eu am crescut vazandu-mi mama dedicata numai copiilor, acasa, facand mancare, curatenie, avand grija de mine si de sora mea. Ii multumesc pe aceasta cale bunicii tale ca a renuntat la ceea ce insemna in acele vremuri o cariera, si ales sa ne creasca frumos si sanatos, ea, nu o bona, nu bunicii. Abia acum imi dau seama ca este un sacrificiu, un sacrificiu frumos, dar tot un sacrificiu.

Asa ca, iata ca tu, draga mea, vei creste in alte conditii. Vezi deja cum mama ta conduce masina, cum poate sa te creasca, sa aiba grija de casa, de tatal tau si in acelasi timp poate sa aiba si o cariera. Tu vei creste deja emancipata, tu vei stii de micuta ca locul unei femei nu mai este “la cratita”, si ca daca esti fata, nu trebuie neaparat sa te joci cu papusele, sa faci prajituri din pamant si sa servesti ceaiul. Si nu pentru ca eu imi voi impune asta, ci pentru ca tu vei fi inconjurata de un mediu in care societatea nu mai cade prada atat de usor superstitiilor si “vorbelor”, o societate in care este, in sfarsit, normal ca o fetita sa alerge cot la cot cu un baiat, sa aiba in cutia cu jucarii masinute si mingiute, sa fie imbracata si in albastru si sa participe la cursuri de karate. Imi voi impune insa, draga mea, sa te invat sa fii puternica, sa stii ca cerul este limita, si ca nimeni nu te poate opri sa ajungi acolo unde doresti.

Lumea este o jungla, si toti in jurul tau sunt condusi de instinctul de supravietuire, oarecum ultra-dezvoltat catre nevoia 100% umana de a avea cea mai tare masina, cel mai tare job, cele mai faine haine si o casa luxoasa. Si abia apoi ne mai gandim si la suflet impacat. Eu as vrea sa te ajut sa reusesti sa le impaci pe amandoua, sa gasesti acel echilibru intre sufletul tau si nevoile materiale, fara sa incalci limitele bunului-simt, asa cum vei vedea ca multi o fac. As vrea sa te invat sa te ghidezi dupa principiul care ma ghideaza pe mine in viata: ESTI LIBERA SA FACI CE VREI, ATATA VREME CAT NU AFECTEZI LIBERTATEA CELORLALTI. Sper sa imi reuseasca.

Revenind si la oitele noastre pufoase, in ultimele zile ai mai crescut un picut. Ai invatat sa imi spui cu vehementa “Nu!”, ai invatat la ce folosesc urmatoarele obiecte: termometru, crema de galbenele, perna, mouse-ul, peria si pieptanul, telecomanda, babetica, si inca multe altele pe care nu le-am retinut. Oricum in fiecare zi ma uimesti de cat de repede inveti si pricepi lucrurile. De exemplu, eu nu ti-am spus niciodata cu intentie “ Fa cu mana” atunci cand faci “Pa, pa!”, insa faci cu mana cand spun asta, sau cand spun, culmea, in engleza “Bye! Bye!”. Creierasul tau ca un buretel care absoarbe tot este un deliciu pentru mine in fiecare secunda.

Abia astept sa vad cu ce ma mai uimesti si maine!

Somn usor!

15 August 2012 - Miercuri, zi de sarbatoare cu febra mare

 Esti un copilas tare cuminte. Ma minunez de fiecare data cand stiu ca nu iti este bine si reusesti sa fii tu cea care ma calmeaza. Azi ai facut febra, de doua ori. Prima oara ti-ai asezat capsorul frumos pe pieptul meu, ai oftat si ai stat acolo linistita, invelita bine in patura, transpirand si parca asteptand rabdatoare ca Nurofenul sa isi faca efectul, febra sa treaca si sa ne jucam din nou. Nu ai plans, nu te-ai smiorcait, m-ai lasat sa te alint, sa te strang in brate si sa incerc sa iti iau disconfortul si sa-l trec asupra mea.
De fiecare data cand esti bolnava, si, multumesc Domnului, asta se intampla destul de rar, incerc sa nu ma panichez si sa ma comport ca o mama responsabila. La suprafata asa se vede, insa inauntrul meu tip ... ba nu, urlu!, ma ia ameteala si simt ca nu pot sa respir daca tu nu esti bine. Azi, acolo, adanc in mine, am innebunit incercand sa descopar in ochisorii tai cat de bolnava esti si ce iti trebuie sa te fac sa fii iar la fel de vioaie si de vesela. A fost o ora cumplita!

Da, o ora a durat pana ce febra a trecut. Si o secunda a durat sa treci de la starea febrila la cea de copil vesel si jucaus. Esti minunata! Deja imi dai lectii de viata asa cum reusesti tu sa treci peste momente dificile cu inocenta ta de copil, sa uiti imediat ce a fost rau si sa te bucuri de momentele fericite, cand carticica plina de animale si vocea mamei care le imita este tot universul tau. Trebuie sa invat si eu sa ma bucur de clipa, sa respir cu nesat momentele unice pe care le petrecem impreuna, si sa le simt cum imi curg prin vene, oxigenul fara de care nu as putea supravietui.

Azi dimineata am fost si la biserica sa te impartasesc. A fost sarbatoare mare, Adormirea Maicii Domnului, iar biserica arhiplina. Ne-am strecurat amandoua printre oameni, ai stat linistita la mine in brate, aratand cu degetul spre icoane si intrebandu-ma: "ce?", in limbajul tau simpatic de bebelus adorabil. Ti-am povestit de Doamne-Doamne, si ai inceput sa dansezi usor in bratele mele cand corul bisericii canta. Apoi ai refuzat incruntata lingurita cu vinul de impartasanie, te-ai uitat la mine cu ochii mari sa primesti acordul. "E bun, mami. E de la Doamne-Doamne.", ti-am spus si ai deschis apoi gura mare si i-ai zambit delicios preotului.

Am aprins o lumanare si pentru strabunica ta, mama bunicului, tatal meu. Ai apucat sa o vezi putin, doar un an din viata ta. Tare mult mi-as fi dorit sa o cunosti in persoana, insa, iti promit, ca iti voi povesti de ea cand te vei face mai mare. Bunica mea, care mi-a daruit o copilarie fericita, si-a lasat amprenta asupra mea adanc, si, automat, si-o va lasa si asupra ta. Te-a iubit din prima clipa si in ultima clipa a intrebat de tine. O vei cunoaste prin amintirile mele, cu siguranta.

Este ora 23.00 si din nou ma minunez, ca, desi, ai avut o zi cumplita dormi ca un ingeras imediat ce te asez in patutul tau. De cand erai in burta planuiam ca vei dormi la tine in patut din prima zi acasa. "Fata mea trebuie sa fie independenta. N-o las sa se marite pana ce nu are un job bine platit, casa si masina ei. Pana atunci insa, va dormi numai la ea in patut, in camera ei." Iata ca am reusit sa ma tin de cuvant, si, ma bucur ca noaptea cel mai bine te simti la tine in camera, in patutul tau. Nu ai dormit nicio noapte cu noi in pat. Nu stiu daca este bine sau rau, stiu doar ca acolo te simti cel mai bine. Cum stiu asta? Pentru ca am incercat sa te culcam cu noi dupa-amiaza si te trezesti dupa 10 minute si ceri la tine in patut. Esti deja independenta, draga mea. :)

Te iubesc.
Somnic pufos!

14 August 2012 - Marti, o zi frumoasa si atat

Trebuia sa incep a iti scrie din momentul in care te-ai nascut, insa primul nostru an a fost o aventura atat de frumoasa, care ne-a acaparat cu o intensitate fermecatoare, incat nu am avut clipa de ragaz sa imi trag sufletul si sa descopar ca simt nevoia sa iti vorbesc. Probabil vei citi aceste randuri cand vei ajunge in momentele dificile si frumoase ale adolescentei, poate mai devreme, poate mai tarziu. Important nu este cand le vei citi, important este sa intelegi din ele ceea ce mi-am dorit de la bun inceput: faptul ca te iubim urias si neconditionat. Faptul ca noi, parintii tai, suntem prezenti in viata ta pentru totdeauna si tot pentru totdeauna te vom proteja si iti vom fi alaturi.

Bun, destul cu vorbele lacrimogene si cuvinte asternute pe hartie/monitor din egoism (pentru ca asa pot numi aceasta nevoie de a-ti descrie ceea ce simt). Sa trecem la fapte. Astazi ai 1 an, 1 luna si 12 zile. Esti maricica. Esti dulcica. Esti enervanta! J Da, iubirea mea, esti copilasul delicat si minunat pe care mi l-am dorit, insa as vrea tare mult sa imi spui de ce plangi. Uneori imi dau seama si singura, uneori insa mor de enervare ca nu pot sa fac asta si nu stiu cum sa te linistesc. Am vazut ca ies doua maselute, cele de sus, pe langa cei 8 dintisori pe care ii ai deja, 4 sus si 4 jos. In plus, pediatra mi-a spus ca ultimul vaccin pe care ti l-am facut poate da oaresce reactii adverse la o saptamana dupa. Cumulate, iata doua cauze pentru care cred ca esti mai plangacioasa ca de obicei.

De ce nu vrei sa mananci??? Ah, iata alta intrebare la care mi-as dori raspuns. Azi ai fost tare mofturoasa, si daca ar fi dupa tine ai manca numai cascaval, masline si rosii. Am reusit cu greu sa te conving sa mananci un iaurt, iar supa de legume a fost controversata: buna in primele trei lingurite, respingatoare in urmatoarele.

Tot azi ai avut curajul sa faci primul pas de una singura. Ai venit spre mine, ai facut pasul si apoi te-ai trantit in fundulet razand cu gura pana la urechi. Esti un bebelus tare precaut, nu iti place sa cazi si calci cu mare bagare de seama. Iar primul pas de una singura l-ai facut pe canapea, in niciun caz pe parchetul tare si dureros. Foarte desteapta decizie! Ma bucur tare mult ca am reusit sa te invatam sa cobori din pat cu picioarele inainte, si nu, kamikaze, cum vroiai tu, inainte cu capul.

Ai, de asemenea, o mare pasiune pentru Issa. Ma pacalesti ca vrei sa o mangai, si de cele mai multe ori, cand te apropii de ea, o tragi de urechi. Cand vei fi mai mare te voi invata sa ii multumesti bietei cateluse ca te suporta cu atat de mult stoicism.

Ai fost la plimbare cu tatal tau, si ai venit tare obosita. Asa este, draga mea, cand nu stai numai in carut si incepi sa mergi cu piciorusele tale grasane si numai bune de molfait. J Ai adormit imediat dupa ce, bineinteles, ai papat tot biberonul. Am atins record de 230 ml in seara asta. Evident, dupa ce toata ziua te-ai incapatanat sa nu mananci.

Inchei prima mea confidenta spunand ca acest jurnal nu se doreste a fi o insiruire de sentimente si fapte, mi-l doresc a fi, mai degraba, o marturie a cresterii tale. O marturie care ma va ajuta si pe mine sa ma bucur mai intens in fiecare seara, cand a mai trecut o zi grozava alaturi de tine, cand voi recapitula fiecare moment, cu bune si cu rele, cu minunate si deosebite, cu grozave si imposibile, cu lacrimi si rasete.

Te iubesc, draga mea.

Noapte buna!