31 August 2012 - Vineri, cand mi-e dor de tine

O avem pe bunica in vizita. Esti indragostita de ea si ea de tine. Si, asa, reusesti sa maximizezi alintaturile si sa faci cam ce vrea inimioara ta. Esti o smechera!

Te indrepti vertiginos spre un loc unde stii ca nu ai voie, iar cand bunica iti spune ca nu ai voie acolo, te trantesti pe burta ca un soldat in transee si incepi sa plangi prefacut, cu lacrimi uriase de crocodil. Iar buni de cele mai multe ori cedeaza si te lasa sa iti faci de cap. Si aici ajung la un subiect delicat in cresterea ta: bunicii tai, toti 4, care te adora si te iubesc neconditionat.

Am stat de multe ori pe ganduri, intrebandu-ma daca sa le impun si lor sa mentina aceleasi reguli in educatie pe care le folosesc eu si pe care le voi folosi. Prima oara am spus da! Insa, draga mea bebelusa, m-am razgandit. Pentru ca mi-am amintit ca bunicii care au fost indulgenti cu mine, care ma alintau, care ma “scapau” oarecum de regulile pe care mi le impuneau parintii, aceia au fost bunicii pe care i-am iubit mai mult si care mi-au lasat amintiri frumoase.

Asa ca imi doresc ca escapadele frumoase la bunici, in verile calduroase, sa iti picteze copilaria cu multa dragoste si libertate, cu miros de pomi fructiferi, de iarba proaspat cosita, de friptura de gaina la cuptor – vei vedea ca este un deliciu -, cu somn profund la amiaza si dimineti racoroase in cantat de cocos. Imi doresc ca momentele petrecute la bunicii tai sa fie in topul celor mai fericite din copilaria ta, si sa ti-i amintesti intotdeauna asa cum sunt ei, cu suflete incapatoare in care te cuprind toata, dornici sa te iubeasca si sa se bucure de fiecare zambet si cuvant al tau. Deja si tu ii iubesti, chiar daca esti prea mica sa constientizezi, neconditionat si cu inima deschisa, pentru ca prin tine, bunicii tai intineresc, prin tine, draga mea, ei vor trai vesnic.

Inainte sa inchei, trebuie sa mai adaug ca te ridici singura in picioare, si faci din asta un adevarat spectacol. Te ridici, din ce in ce mai rapid, ramai in picioare, ai o stabilitate foarte buna acum, te uiti in jurul tau si astepti aplauze. Si daca nimeni nu te aplauda, aplauzi tu, si tipi la noi fericita sa te felicitam. Ah, si dansezi foarte “ondulat”. Mai precis, stii sa dai din poponeata, din solduri, din maini si misti si picioarele inainte si inapoi. Deci, nu vei scapa de cursuri de dans. Dar mai incolo putin, pe la 4-5 ani J.

Acum inchei, spunand ca imi este dor de tine, desi sunt acasa. Imi este dor pentru ca toata ziua a stat bunica sa te ingrijeasca, iar acum sunteti la plimbare. Uneori as vrea sa nu am nimic de lucru, si sa fii tu mereu in centrul atentiei mele. Insa, imi dau seama, ca am innebuni amandoua J, tu ai deveni super-dependenta de mine, iar eu de tine. Asa ca, inca o data, sa multumim bunicii!

Te iubesc, gandacel mic.