14 August 2012 - Marti, o zi frumoasa si atat

Trebuia sa incep a iti scrie din momentul in care te-ai nascut, insa primul nostru an a fost o aventura atat de frumoasa, care ne-a acaparat cu o intensitate fermecatoare, incat nu am avut clipa de ragaz sa imi trag sufletul si sa descopar ca simt nevoia sa iti vorbesc. Probabil vei citi aceste randuri cand vei ajunge in momentele dificile si frumoase ale adolescentei, poate mai devreme, poate mai tarziu. Important nu este cand le vei citi, important este sa intelegi din ele ceea ce mi-am dorit de la bun inceput: faptul ca te iubim urias si neconditionat. Faptul ca noi, parintii tai, suntem prezenti in viata ta pentru totdeauna si tot pentru totdeauna te vom proteja si iti vom fi alaturi.

Bun, destul cu vorbele lacrimogene si cuvinte asternute pe hartie/monitor din egoism (pentru ca asa pot numi aceasta nevoie de a-ti descrie ceea ce simt). Sa trecem la fapte. Astazi ai 1 an, 1 luna si 12 zile. Esti maricica. Esti dulcica. Esti enervanta! J Da, iubirea mea, esti copilasul delicat si minunat pe care mi l-am dorit, insa as vrea tare mult sa imi spui de ce plangi. Uneori imi dau seama si singura, uneori insa mor de enervare ca nu pot sa fac asta si nu stiu cum sa te linistesc. Am vazut ca ies doua maselute, cele de sus, pe langa cei 8 dintisori pe care ii ai deja, 4 sus si 4 jos. In plus, pediatra mi-a spus ca ultimul vaccin pe care ti l-am facut poate da oaresce reactii adverse la o saptamana dupa. Cumulate, iata doua cauze pentru care cred ca esti mai plangacioasa ca de obicei.

De ce nu vrei sa mananci??? Ah, iata alta intrebare la care mi-as dori raspuns. Azi ai fost tare mofturoasa, si daca ar fi dupa tine ai manca numai cascaval, masline si rosii. Am reusit cu greu sa te conving sa mananci un iaurt, iar supa de legume a fost controversata: buna in primele trei lingurite, respingatoare in urmatoarele.

Tot azi ai avut curajul sa faci primul pas de una singura. Ai venit spre mine, ai facut pasul si apoi te-ai trantit in fundulet razand cu gura pana la urechi. Esti un bebelus tare precaut, nu iti place sa cazi si calci cu mare bagare de seama. Iar primul pas de una singura l-ai facut pe canapea, in niciun caz pe parchetul tare si dureros. Foarte desteapta decizie! Ma bucur tare mult ca am reusit sa te invatam sa cobori din pat cu picioarele inainte, si nu, kamikaze, cum vroiai tu, inainte cu capul.

Ai, de asemenea, o mare pasiune pentru Issa. Ma pacalesti ca vrei sa o mangai, si de cele mai multe ori, cand te apropii de ea, o tragi de urechi. Cand vei fi mai mare te voi invata sa ii multumesti bietei cateluse ca te suporta cu atat de mult stoicism.

Ai fost la plimbare cu tatal tau, si ai venit tare obosita. Asa este, draga mea, cand nu stai numai in carut si incepi sa mergi cu piciorusele tale grasane si numai bune de molfait. J Ai adormit imediat dupa ce, bineinteles, ai papat tot biberonul. Am atins record de 230 ml in seara asta. Evident, dupa ce toata ziua te-ai incapatanat sa nu mananci.

Inchei prima mea confidenta spunand ca acest jurnal nu se doreste a fi o insiruire de sentimente si fapte, mi-l doresc a fi, mai degraba, o marturie a cresterii tale. O marturie care ma va ajuta si pe mine sa ma bucur mai intens in fiecare seara, cand a mai trecut o zi grozava alaturi de tine, cand voi recapitula fiecare moment, cu bune si cu rele, cu minunate si deosebite, cu grozave si imposibile, cu lacrimi si rasete.

Te iubesc, draga mea.

Noapte buna!