19 august 2012 - Duminica emanciparii

Azi am fost in vizita la verisorii tai veniti din Olanda la bunici, si in drum spre casa inapoi, aflata la volan, am ajuns sa ma gandesc la diferentele de crestere dintre copila-eu si copila-tu. Eu am crescut vazandu-mi mama dedicata numai copiilor, acasa, facand mancare, curatenie, avand grija de mine si de sora mea. Ii multumesc pe aceasta cale bunicii tale ca a renuntat la ceea ce insemna in acele vremuri o cariera, si ales sa ne creasca frumos si sanatos, ea, nu o bona, nu bunicii. Abia acum imi dau seama ca este un sacrificiu, un sacrificiu frumos, dar tot un sacrificiu.

Asa ca, iata ca tu, draga mea, vei creste in alte conditii. Vezi deja cum mama ta conduce masina, cum poate sa te creasca, sa aiba grija de casa, de tatal tau si in acelasi timp poate sa aiba si o cariera. Tu vei creste deja emancipata, tu vei stii de micuta ca locul unei femei nu mai este “la cratita”, si ca daca esti fata, nu trebuie neaparat sa te joci cu papusele, sa faci prajituri din pamant si sa servesti ceaiul. Si nu pentru ca eu imi voi impune asta, ci pentru ca tu vei fi inconjurata de un mediu in care societatea nu mai cade prada atat de usor superstitiilor si “vorbelor”, o societate in care este, in sfarsit, normal ca o fetita sa alerge cot la cot cu un baiat, sa aiba in cutia cu jucarii masinute si mingiute, sa fie imbracata si in albastru si sa participe la cursuri de karate. Imi voi impune insa, draga mea, sa te invat sa fii puternica, sa stii ca cerul este limita, si ca nimeni nu te poate opri sa ajungi acolo unde doresti.

Lumea este o jungla, si toti in jurul tau sunt condusi de instinctul de supravietuire, oarecum ultra-dezvoltat catre nevoia 100% umana de a avea cea mai tare masina, cel mai tare job, cele mai faine haine si o casa luxoasa. Si abia apoi ne mai gandim si la suflet impacat. Eu as vrea sa te ajut sa reusesti sa le impaci pe amandoua, sa gasesti acel echilibru intre sufletul tau si nevoile materiale, fara sa incalci limitele bunului-simt, asa cum vei vedea ca multi o fac. As vrea sa te invat sa te ghidezi dupa principiul care ma ghideaza pe mine in viata: ESTI LIBERA SA FACI CE VREI, ATATA VREME CAT NU AFECTEZI LIBERTATEA CELORLALTI. Sper sa imi reuseasca.

Revenind si la oitele noastre pufoase, in ultimele zile ai mai crescut un picut. Ai invatat sa imi spui cu vehementa “Nu!”, ai invatat la ce folosesc urmatoarele obiecte: termometru, crema de galbenele, perna, mouse-ul, peria si pieptanul, telecomanda, babetica, si inca multe altele pe care nu le-am retinut. Oricum in fiecare zi ma uimesti de cat de repede inveti si pricepi lucrurile. De exemplu, eu nu ti-am spus niciodata cu intentie “ Fa cu mana” atunci cand faci “Pa, pa!”, insa faci cu mana cand spun asta, sau cand spun, culmea, in engleza “Bye! Bye!”. Creierasul tau ca un buretel care absoarbe tot este un deliciu pentru mine in fiecare secunda.

Abia astept sa vad cu ce ma mai uimesti si maine!

Somn usor!