15 August 2012 - Miercuri, zi de sarbatoare cu febra mare

 Esti un copilas tare cuminte. Ma minunez de fiecare data cand stiu ca nu iti este bine si reusesti sa fii tu cea care ma calmeaza. Azi ai facut febra, de doua ori. Prima oara ti-ai asezat capsorul frumos pe pieptul meu, ai oftat si ai stat acolo linistita, invelita bine in patura, transpirand si parca asteptand rabdatoare ca Nurofenul sa isi faca efectul, febra sa treaca si sa ne jucam din nou. Nu ai plans, nu te-ai smiorcait, m-ai lasat sa te alint, sa te strang in brate si sa incerc sa iti iau disconfortul si sa-l trec asupra mea.
De fiecare data cand esti bolnava, si, multumesc Domnului, asta se intampla destul de rar, incerc sa nu ma panichez si sa ma comport ca o mama responsabila. La suprafata asa se vede, insa inauntrul meu tip ... ba nu, urlu!, ma ia ameteala si simt ca nu pot sa respir daca tu nu esti bine. Azi, acolo, adanc in mine, am innebunit incercand sa descopar in ochisorii tai cat de bolnava esti si ce iti trebuie sa te fac sa fii iar la fel de vioaie si de vesela. A fost o ora cumplita!

Da, o ora a durat pana ce febra a trecut. Si o secunda a durat sa treci de la starea febrila la cea de copil vesel si jucaus. Esti minunata! Deja imi dai lectii de viata asa cum reusesti tu sa treci peste momente dificile cu inocenta ta de copil, sa uiti imediat ce a fost rau si sa te bucuri de momentele fericite, cand carticica plina de animale si vocea mamei care le imita este tot universul tau. Trebuie sa invat si eu sa ma bucur de clipa, sa respir cu nesat momentele unice pe care le petrecem impreuna, si sa le simt cum imi curg prin vene, oxigenul fara de care nu as putea supravietui.

Azi dimineata am fost si la biserica sa te impartasesc. A fost sarbatoare mare, Adormirea Maicii Domnului, iar biserica arhiplina. Ne-am strecurat amandoua printre oameni, ai stat linistita la mine in brate, aratand cu degetul spre icoane si intrebandu-ma: "ce?", in limbajul tau simpatic de bebelus adorabil. Ti-am povestit de Doamne-Doamne, si ai inceput sa dansezi usor in bratele mele cand corul bisericii canta. Apoi ai refuzat incruntata lingurita cu vinul de impartasanie, te-ai uitat la mine cu ochii mari sa primesti acordul. "E bun, mami. E de la Doamne-Doamne.", ti-am spus si ai deschis apoi gura mare si i-ai zambit delicios preotului.

Am aprins o lumanare si pentru strabunica ta, mama bunicului, tatal meu. Ai apucat sa o vezi putin, doar un an din viata ta. Tare mult mi-as fi dorit sa o cunosti in persoana, insa, iti promit, ca iti voi povesti de ea cand te vei face mai mare. Bunica mea, care mi-a daruit o copilarie fericita, si-a lasat amprenta asupra mea adanc, si, automat, si-o va lasa si asupra ta. Te-a iubit din prima clipa si in ultima clipa a intrebat de tine. O vei cunoaste prin amintirile mele, cu siguranta.

Este ora 23.00 si din nou ma minunez, ca, desi, ai avut o zi cumplita dormi ca un ingeras imediat ce te asez in patutul tau. De cand erai in burta planuiam ca vei dormi la tine in patut din prima zi acasa. "Fata mea trebuie sa fie independenta. N-o las sa se marite pana ce nu are un job bine platit, casa si masina ei. Pana atunci insa, va dormi numai la ea in patut, in camera ei." Iata ca am reusit sa ma tin de cuvant, si, ma bucur ca noaptea cel mai bine te simti la tine in camera, in patutul tau. Nu ai dormit nicio noapte cu noi in pat. Nu stiu daca este bine sau rau, stiu doar ca acolo te simti cel mai bine. Cum stiu asta? Pentru ca am incercat sa te culcam cu noi dupa-amiaza si te trezesti dupa 10 minute si ceri la tine in patut. Esti deja independenta, draga mea. :)

Te iubesc.
Somnic pufos!