Azi dimineata, in
timp ce ma incaltam sa ies pe usa pentru a ma indrepta spre munca, m-ai privit
adanc in ochi, ai zis “mami” si ai intins bratele spre mine. M-am aplecat si te-am
luat in brate, si te-ai lipit strans de mine, spunand repetitive “mami, mami, mami”.
Apoi te-ai dus la fotoliu in sufragerie si l-ai batut usor cu mana si mi-ai
spus “stai jos”, clar si raspicat. Momentul a fost extraordinar de dur si
emotionant pentru mine, parte pentru ca in ochii tai am citit intrebarea: “de
ce trebuie sa pleci la serviciu, mami?”, dar si pentru ca esti prea micuta sa
intelegi raspunsul acestei intrebari. Asa ca frustrarea devine uriasa, si
reusesc sa mi-o controlez scriindu-ti aceste cuvinte, care peste ani iti vor
oferi tie o explicatie, si mie pansamentul pentru una dintre ranile emotionale
cele mai puternice ale unei mame – aceea cauzata de orele departe de copilul
ei.
Decizia de a incepe
activitatea de birou, departe de tine a fost cea mai grea decizie pe care am
luat-o vreodata, chiar daca activitatea mea este part-time. Insa tu cresti, si
incepi sa observi lipsa mea. Fie ca este vorba de mine sau de tatal tau, sau de
amandoi, momentul acela al plecarii, dimineata – pe care noi incercam sa il evitam,
strecurandu-ne pe usa cand tu inca mai dormi – devine din ce in ce mai greu.
De ce pleci la
serviciu, mami? Stai acasa cu mine.
Aceasta replica sta
in ochii tai, si nu stiu ce se va alege cu stabilitatea mea emotionala atunci
cand vei reusi sa imi adresezi intrebarea aceasta si in cuvinte. Insa reusesc,
cu ochii in lacrimi, cu degetele tremurand pe tastatura si cu speranta ca vei
intelege candva, sa iti ofer raspunsul:
Ma duc la serviciu
pentru ca imi place ceea ce fac. Sunt una dintre acei norocosi al caror
serviciu este o placere. Ceea ce fac eu este ceea ce iubesc sa fac, sunt buna
in asta si sunt sigura ca acest detaliu se observa peste ani. Pentru ca unul
dintre scopurile mele este sa te fac mandra peste ani, cand vei povesti
colegilor tai cu ce se ocupa mama ta, scopul meu este sa vezi in mine un model si
sa iti doresti, nu sa fii ca mine, ci sa ma depasesti. Scopul meu este sa
ajungi sa iti construiesti o viata si mai frumoasa ca a mea, sa stii sa
recunosti si sa alegi corect drumul catre fericirea ta si sa pornesti pe acel
drum cu toate avantajele si cunostintele necesare.
Ma duc la serviciu
pentru ca tu sa fii fericita, sanatoasa si sa ai tot ceea iti doresti. Un
serviciu inseamna un salariu, un salariu inseamna bani, iar banii, din pacate,
sunt cei care iti indeplinesc dorintele tale materiale si o parte mica din cele
emotionale. Jucariile care iti plac atat de mult, micutul ursulet de care nu te
mai desparti, hainutele, plimbarile in carusel, trotineta … toate se cumpara cu
bani. Sunt sigura ca poti avea o copilarie frumoasa si fara aceste lucruri
materiale, insa existenta lor este ca si culoarea dintr-o pictura. In plus, tu
ai nevoie si de un acoperis deasupra
capului, de un patut confortabil in care sa iti desenezi visele in somn, de un
frigider care sa iti acopere cu continutul lui nevoile alimentare, de
vaccinuri, medici, medicamente, de apa calda care sa iti stropeasca obrajorii
bucalati cand faci cu tata “cipi-cipi” in fiecare seara. Sanatatea si fericirea
ta depind de noi, de parintii tai, iar noi traim intr-o societate in care
depindem de bani, de salarii, de joburi.
Ma duc la serviciu
pentru ca te iubesc. Chiar daca suna ca un oximoron (sper ca atunci cand vei
citi aceste randuri sa stii ce inseamna un oximoron, daca nu stii inca, te rog
sa il cauti in dictionar), te asigur ca activitatea mea departe de tine imi
ascute simturile de mama, si ridica dragostea mea pentru tine catre o forma de
perfectiune emotionala greu de explicat. Sa-ti dau un exemplu. Il adori pe
Barsa, ursuletul tau din plus. Acum cateva zile l-ai pierdut, i-ai simtit
lipsa, si cand l-ai regasit l-ai iubit si mai mult, nu-i asa? La fel se
intampla si cu dragostea mea pentru tine. Tot asa putem discuta si despre
anumite activitati. Iubesc sa stau cu tine, sa ne jucam impreuna, insa, uneori
am nevoie sa fac si alta activitate. Asa
cum tu nu poti sa desenezi ore intregi. Partea si mai frumoasa este ca atunci
cand nu desenezi pentru o zi, a doua zi vei iubi si mai mult aceasta
activitate, nu-i asa? Te iubesc mai mult decat poate sa cuprinda imaginatia
celui mai talentat scriitor din aceasta lume, si pentru ca aspiratiile mele
tind catre a imi dezvolta abilitatea de a exprima ceea ce imaginatia nu poate
sa cuprinda si de a deveni acel scriitor talentat de care sa fii mandra,
trebuie sa ma duc la serviciu.
Draga mea, ma duc la
serviciu pentru ca vreau sa iti ofer un exemplu, acum si mai tarziu. Pentru ca
vreau sa vezi peste ani ca mama ta nu este doar mama, este femeie, este sotie,
este un om care profeseaza cu placere si talent munca pe care o iubeste. Ma duc
la serviciu pentru ca tu sa devii o femeie puternica, independenta si mandra de
mama ei, care a crescut-o frumos si i-a oferit un exemplu bun de urmat. Ma duc
la serviciu pentru ca imi doresc ca adultul din tine sa fie versiunea mea care
a atins perfectiunea.
Te iubesc.
