Ai crescut, acum nu
mai esti un bebelus, acum esti un mic omulet, cu nevoi, dorinte, intrebari si muuuulta
vointa. Sa incep sa iti povestesc mai intai ce schimbari au mai survenit in
ultimele luni in cariera ta de “printesa mamei si tatei”.
In primul rand, am
renuntat la patul de bebelus. Acum nu mai ai gratii, patutul este la nivelul
tau, poti urca si cobori din el cand doresti. Iar deasupra lui, langa tine sunt
aliniate toate jucariile tale de plus, fiecare din ele purtand un nume pe care
tu il cunosti mai bine ca mine: Chit-Chit, Tweety, Grig, Minnie, Mickey, Lulu,
Bobo, Lina Ursulina … Am fost oarecum speriata de tranzitia aceasta, insa te-ai
acomodat repede si usor. Nu ai profitat prea tare de libertatea ta de miscare,
iar acum, la aproape 2 luni de la aceasta schimbare, astepti sa venim noi la
tine inainte sa te dai jos din pat. Se mai intampla uneori, ca noaptea, pe
intuneric, ca o mica fantoma, sa te ascunzi in spatele usii de la dormitorul
tau si apoi sa strigi mama, mama ca sa te urc inapoi in pat.
In al doilea rand,
pentru prima oara, de cand esti mai mare si intelegi, te-am lasat cateva zile
in grija matusilor tale. Parintii tai au avut nevoie de o iesire romantica J, un cadou frumos de 8 Martie pe care
tatal tau mi l-a facut: o vizita de 4 zile in Barcelona. Am plans de dorul tau,
lucru pe care tu nu l-ai facut de dorul nostru. Te-ai impacat foarte bine cu
matusile si mi-ai dovedit inca o data ca scopul meu, acela de a te face cat mai
independenta, incepe sa fie atins. Cand ne-am intors ne-ai mangaiat usor pe
fata, si ai stat lipita de noi. Ai primit cadou un ursulet, de care esti nedespartita
si pe care l-am botezat Barsa.
In al patrulea rand, voi
reaminti de Issa, si de relatia pe care ai dezvoltat-o cu ea. In primul rand,
trebuie sa iti scriu acum, negru pe alb, ca daca iti vei intemeia vreodata o
familie, din familia ta trebuie sa faca parte si un catelus. Nu vreau sa imi
imaginez cat de greu va fi cand Issa va disparea din viata noastra, insa acea
durere nu va coplesi niciodata amintirile pe care ni le ofera draga de ea in
fiecare zi. Va jucati atat de frumos, v-ati obisnuit atat de tare una cu cealalta,
incat este o placere sa va privesc impreuna. Desigur ca tot Issa este cea care
cedeaza, care te lasa sa o tragi de labute, sa ii bagi mana in gura, in urechi
in ochi sau sa o perii. Mi se umple sufletul cand vad cata bucurie iti aduce
aceasta mica necuvantatoare, cat de mult o iubesti si cata fericire este in
ochii tai cand Issa te pupa sau iti “roade” manutele cand va jucati. Este un
privilegiu pe care ea ni-l ofera si pentru care ii voi fi recunoscatoare mereu:
acela de iubire neconditionata, sincera si dedicata noua in intregime.
In final, este timpul
sa amintesc si de stadiul de dezvoltare in care te afli: printesa vorbareata si
razgaiata, care vrea pe loc ceea ce isi doreste. Da, da. Vorbesti mult, si in
fiecare zi mai adaugi noi cuvinte in vocabularul tau. Pe de alta parte, stii
acum sa ceri ceea ce vrei, si de obicei, daca nu ti se da, incepi sa bocesti de
parca se sfarseste lumea. Iar daca nimeni nu te baga in seama, te mai uiti din
cand in cand cu coada ochiului sa vezi reactiile noastre. Ca orice copil, stii
sa speculezi sensibilitatile noastre si fiecare bresa in zidul de educatie pe
care vrem sa il construim. Nu vreau sa merg pe principiul – este prea mica sa
inteleaga – si ma straduiesc pe cat posibil sa te fac sa intelegi ceea ce este
gresit, si de ce este gresit, ceea ce este frumos si corect, si de ce este
frumos si corect. Intelegi, insa esti copil, si trebuie sa te bucuri de
copilarie si de libertatile pe care ea ti le ofera: sarituri in pat, spalatul
pe maini de o mie de ori pe zi, tavaleala pe covor, mofturi la mancare etc. Iti
place foarte mult sa ma ajuti: la gatit, la despachetatul cumparaturilor, la
aranjatul rufelor, la periatul covorului, la aspirat. De fapt, daca stau sa
analizez mai bine, esti un copil tare cuminte, iar plansetele insistente sunt
cauzate de nevoia ta de atentie, nevoia ca mami si tati sa iti arate ca te
iubesc si ca iti sunt alaturi.
Inchei aici, draga
mea, fara a face promisiunea ca voi scrie mai des, insa decisa sa iti ofer spre
amintire aceste detalii pretioase si frumoase ale copilariei tale. Este, in sfarsit, soare afara si abia astept sa te trezesti din somnul de dupa-amiaza sa iesim la joaca. Inchei aici,
cu aceeasi consemnare, amprenta a sufletelor noastre: te iubim mult!
