sâmbătă, 30 martie 2013

30 Martie 2013 - Sambata, cand vine primavara in sfarsit

Imi pare rau ca iti scriu rar, insa sunt sigura ca vei aprecia aceste randuri atat de pretioase, mai mult decat un roman cu mii de pagini, atunci cand vei fi indeajuns de mare sa le citesti si sa le intelegi. Azi ai aproape 1 an si 9 luni. Este incredibil ce inseamna pentru noi, parintii tai, fiecare zi care trece, fiecare nou cuvant invatat, fiecare expresie faciala, gest si zambet pe care ni le adresezi. Este si mai incredibil cat de frumoasa poate sa fie viata unui om, cand descopera lumea prin ochii tai curiosi si albastri.

Ai crescut, acum nu mai esti un bebelus, acum esti un mic omulet, cu nevoi, dorinte, intrebari si muuuulta vointa. Sa incep sa iti povestesc mai intai ce schimbari au mai survenit in ultimele luni in cariera ta de “printesa mamei si tatei”.

In primul rand, am renuntat la patul de bebelus. Acum nu mai ai gratii, patutul este la nivelul tau, poti urca si cobori din el cand doresti. Iar deasupra lui, langa tine sunt aliniate toate jucariile tale de plus, fiecare din ele purtand un nume pe care tu il cunosti mai bine ca mine: Chit-Chit, Tweety, Grig, Minnie, Mickey, Lulu, Bobo, Lina Ursulina … Am fost oarecum speriata de tranzitia aceasta, insa te-ai acomodat repede si usor. Nu ai profitat prea tare de libertatea ta de miscare, iar acum, la aproape 2 luni de la aceasta schimbare, astepti sa venim noi la tine inainte sa te dai jos din pat. Se mai intampla uneori, ca noaptea, pe intuneric, ca o mica fantoma, sa te ascunzi in spatele usii de la dormitorul tau si apoi sa strigi mama, mama ca sa te urc inapoi in pat.

In al doilea rand, pentru prima oara, de cand esti mai mare si intelegi, te-am lasat cateva zile in grija matusilor tale. Parintii tai au avut nevoie de o iesire romantica J, un cadou frumos de 8 Martie pe care tatal tau mi l-a facut: o vizita de 4 zile in Barcelona. Am plans de dorul tau, lucru pe care tu nu l-ai facut de dorul nostru. Te-ai impacat foarte bine cu matusile si mi-ai dovedit inca o data ca scopul meu, acela de a te face cat mai independenta, incepe sa fie atins. Cand ne-am intors ne-ai mangaiat usor pe fata, si ai stat lipita de noi. Ai primit cadou un ursulet, de care esti nedespartita si pe care l-am botezat Barsa.
In al treilea rand, trebuie sa laud relatia pe care o ai cu verisoara ta, Sofia. Sper sa va intelegeti la fel de bine si cand veti avea 14 ani, si cand veti avea 30. Ea are 3 ani jumatate acum, si te protejeaza, te invata diverse jocuri si te iubeste. La fel si tu pe ea. Nu exista conflicte intre voi, nu va certati pe jucarii – asta pentru ca Sofia este indeajuns de mare sa cedeze si sa ti le lase tie, care esti la acel nivel in dezvoltare cand iti descoperi egoismul. Pe de alta parte, observi acest comportament la Sofia si inveti sa procedezi ca ea.

In al patrulea rand, voi reaminti de Issa, si de relatia pe care ai dezvoltat-o cu ea. In primul rand, trebuie sa iti scriu acum, negru pe alb, ca daca iti vei intemeia vreodata o familie, din familia ta trebuie sa faca parte si un catelus. Nu vreau sa imi imaginez cat de greu va fi cand Issa va disparea din viata noastra, insa acea durere nu va coplesi niciodata amintirile pe care ni le ofera draga de ea in fiecare zi. Va jucati atat de frumos, v-ati obisnuit atat de tare una cu cealalta, incat este o placere sa va privesc impreuna. Desigur ca tot Issa este cea care cedeaza, care te lasa sa o tragi de labute, sa ii bagi mana in gura, in urechi in ochi sau sa o perii. Mi se umple sufletul cand vad cata bucurie iti aduce aceasta mica necuvantatoare, cat de mult o iubesti si cata fericire este in ochii tai cand Issa te pupa sau iti “roade” manutele cand va jucati. Este un privilegiu pe care ea ni-l ofera si pentru care ii voi fi recunoscatoare mereu: acela de iubire neconditionata, sincera si dedicata noua in intregime.
In final, este timpul sa amintesc si de stadiul de dezvoltare in care te afli: printesa vorbareata si razgaiata, care vrea pe loc ceea ce isi doreste. Da, da. Vorbesti mult, si in fiecare zi mai adaugi noi cuvinte in vocabularul tau. Pe de alta parte, stii acum sa ceri ceea ce vrei, si de obicei, daca nu ti se da, incepi sa bocesti de parca se sfarseste lumea. Iar daca nimeni nu te baga in seama, te mai uiti din cand in cand cu coada ochiului sa vezi reactiile noastre. Ca orice copil, stii sa speculezi sensibilitatile noastre si fiecare bresa in zidul de educatie pe care vrem sa il construim. Nu vreau sa merg pe principiul – este prea mica sa inteleaga – si ma straduiesc pe cat posibil sa te fac sa intelegi ceea ce este gresit, si de ce este gresit, ceea ce este frumos si corect, si de ce este frumos si corect. Intelegi, insa esti copil, si trebuie sa te bucuri de copilarie si de libertatile pe care ea ti le ofera: sarituri in pat, spalatul pe maini de o mie de ori pe zi, tavaleala pe covor, mofturi la mancare etc. Iti place foarte mult sa ma ajuti: la gatit, la despachetatul cumparaturilor, la aranjatul rufelor, la periatul covorului, la aspirat. De fapt, daca stau sa analizez mai bine, esti un copil tare cuminte, iar plansetele insistente sunt cauzate de nevoia ta de atentie, nevoia ca mami si tati sa iti arate ca te iubesc si ca iti sunt alaturi.
Inchei aici, draga mea, fara a face promisiunea ca voi scrie mai des, insa decisa sa iti ofer spre amintire aceste detalii pretioase si frumoase ale copilariei tale. Este, in sfarsit, soare afara si abia astept sa te trezesti din somnul de dupa-amiaza sa iesim la joaca. Inchei aici, cu aceeasi consemnare, amprenta a sufletelor noastre: te iubim mult!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu