30 Martie 2013 - Sambata, cand vine primavara in sfarsit

Imi pare rau ca iti scriu rar, insa sunt sigura ca vei aprecia aceste randuri atat de pretioase, mai mult decat un roman cu mii de pagini, atunci cand vei fi indeajuns de mare sa le citesti si sa le intelegi. Azi ai aproape 1 an si 9 luni. Este incredibil ce inseamna pentru noi, parintii tai, fiecare zi care trece, fiecare nou cuvant invatat, fiecare expresie faciala, gest si zambet pe care ni le adresezi. Este si mai incredibil cat de frumoasa poate sa fie viata unui om, cand descopera lumea prin ochii tai curiosi si albastri.

Ai crescut, acum nu mai esti un bebelus, acum esti un mic omulet, cu nevoi, dorinte, intrebari si muuuulta vointa. Sa incep sa iti povestesc mai intai ce schimbari au mai survenit in ultimele luni in cariera ta de “printesa mamei si tatei”.

In primul rand, am renuntat la patul de bebelus. Acum nu mai ai gratii, patutul este la nivelul tau, poti urca si cobori din el cand doresti. Iar deasupra lui, langa tine sunt aliniate toate jucariile tale de plus, fiecare din ele purtand un nume pe care tu il cunosti mai bine ca mine: Chit-Chit, Tweety, Grig, Minnie, Mickey, Lulu, Bobo, Lina Ursulina … Am fost oarecum speriata de tranzitia aceasta, insa te-ai acomodat repede si usor. Nu ai profitat prea tare de libertatea ta de miscare, iar acum, la aproape 2 luni de la aceasta schimbare, astepti sa venim noi la tine inainte sa te dai jos din pat. Se mai intampla uneori, ca noaptea, pe intuneric, ca o mica fantoma, sa te ascunzi in spatele usii de la dormitorul tau si apoi sa strigi mama, mama ca sa te urc inapoi in pat.

In al doilea rand, pentru prima oara, de cand esti mai mare si intelegi, te-am lasat cateva zile in grija matusilor tale. Parintii tai au avut nevoie de o iesire romantica J, un cadou frumos de 8 Martie pe care tatal tau mi l-a facut: o vizita de 4 zile in Barcelona. Am plans de dorul tau, lucru pe care tu nu l-ai facut de dorul nostru. Te-ai impacat foarte bine cu matusile si mi-ai dovedit inca o data ca scopul meu, acela de a te face cat mai independenta, incepe sa fie atins. Cand ne-am intors ne-ai mangaiat usor pe fata, si ai stat lipita de noi. Ai primit cadou un ursulet, de care esti nedespartita si pe care l-am botezat Barsa.

In al treilea rand, trebuie sa laud relatia pe care o ai cu verisoara ta, Sofia. Sper sa va intelegeti la fel de bine si cand veti avea 14 ani, si cand veti avea 30. Ea are 3 ani jumatate acum, si te protejeaza, te invata diverse jocuri si te iubeste. La fel si tu pe ea. Nu exista conflicte intre voi, nu va certati pe jucarii – asta pentru ca Sofia este indeajuns de mare sa cedeze si sa ti le lase tie, care esti la acel nivel in dezvoltare cand iti descoperi egoismul. Pe de alta parte, observi acest comportament la Sofia si inveti sa procedezi ca ea.

In al patrulea rand, voi reaminti de Issa, si de relatia pe care ai dezvoltat-o cu ea. In primul rand, trebuie sa iti scriu acum, negru pe alb, ca daca iti vei intemeia vreodata o familie, din familia ta trebuie sa faca parte si un catelus. Nu vreau sa imi imaginez cat de greu va fi cand Issa va disparea din viata noastra, insa acea durere nu va coplesi niciodata amintirile pe care ni le ofera draga de ea in fiecare zi. Va jucati atat de frumos, v-ati obisnuit atat de tare una cu cealalta, incat este o placere sa va privesc impreuna. Desigur ca tot Issa este cea care cedeaza, care te lasa sa o tragi de labute, sa ii bagi mana in gura, in urechi in ochi sau sa o perii. Mi se umple sufletul cand vad cata bucurie iti aduce aceasta mica necuvantatoare, cat de mult o iubesti si cata fericire este in ochii tai cand Issa te pupa sau iti “roade” manutele cand va jucati. Este un privilegiu pe care ea ni-l ofera si pentru care ii voi fi recunoscatoare mereu: acela de iubire neconditionata, sincera si dedicata noua in intregime.

In final, este timpul sa amintesc si de stadiul de dezvoltare in care te afli: printesa vorbareata si razgaiata, care vrea pe loc ceea ce isi doreste. Da, da. Vorbesti mult, si in fiecare zi mai adaugi noi cuvinte in vocabularul tau. Pe de alta parte, stii acum sa ceri ceea ce vrei, si de obicei, daca nu ti se da, incepi sa bocesti de parca se sfarseste lumea. Iar daca nimeni nu te baga in seama, te mai uiti din cand in cand cu coada ochiului sa vezi reactiile noastre. Ca orice copil, stii sa speculezi sensibilitatile noastre si fiecare bresa in zidul de educatie pe care vrem sa il construim. Nu vreau sa merg pe principiul – este prea mica sa inteleaga – si ma straduiesc pe cat posibil sa te fac sa intelegi ceea ce este gresit, si de ce este gresit, ceea ce este frumos si corect, si de ce este frumos si corect. Intelegi, insa esti copil, si trebuie sa te bucuri de copilarie si de libertatile pe care ea ti le ofera: sarituri in pat, spalatul pe maini de o mie de ori pe zi, tavaleala pe covor, mofturi la mancare etc. Iti place foarte mult sa ma ajuti: la gatit, la despachetatul cumparaturilor, la aranjatul rufelor, la periatul covorului, la aspirat. De fapt, daca stau sa analizez mai bine, esti un copil tare cuminte, iar plansetele insistente sunt cauzate de nevoia ta de atentie, nevoia ca mami si tati sa iti arate ca te iubesc si ca iti sunt alaturi.

Inchei aici, draga mea, fara a face promisiunea ca voi scrie mai des, insa decisa sa iti ofer spre amintire aceste detalii pretioase si frumoase ale copilariei tale. Este, in sfarsit, soare afara si abia astept sa te trezesti din somnul de dupa-amiaza sa iesim la joaca. Inchei aici, cu aceeasi consemnare, amprenta a sufletelor noastre: te iubim mult!

26 Noiembrie 2012 - Luni, cand te faci si mai mare

Acum 10 minute am realizat ca au trecut mai bine de doua luni de cand nu am mai consemnat nimic din activitatea ta, din drumul tau catre un om mare. Ai aproape 1 an si 5 luni. Nu-mi place ca nu am timpul necesar pentru a scrie. Iar acum, am o fereastra micuta, pentru ca matusa ta Laura va sta la noi pentru o vreme, iar maretia gestului ei vine cu gratitudine si putina relaxare pentru mine.

Sa trecem un picut in revista ce s-a mai intamplat in ultimele doua luni.

Locul 1 este ocupat de capacitatea ta de a merge. Ai ajuns deja la nivelul in care alergi, iar etapele au fost urmatoarele: mers de-a busilea cu talentul unui leopard, ridicat in picioare ca un calut abia nascut, pasi micuti si incerti de caprioara, tropaiala hotarata si neatenta de copil energic. Aici suntem acum. Ai capatat incredere in tine si deja nu te mai uiti pe unde calci. Incerci sa si dansezi, sa ridici cand un picior, cand altul, sa imiti dansurile vazute la televizor. De consemnat cateva videclipuri care te fascineaza: Smiley – Cai verzi pe pereti, Psy – Gangnam Style, Michel Telo – Bara Bara Bere Bere. Probabil ca nici peste 1 an sau 2 nu imi voi mai aminti de ele. Pe de alta parte, sunt sigura ca vei fi fascinata la 20, 30 de ani, cand vei privi si asculta aceste melodii. Concluzia este ca iti plac videoclipurile colorate, care implica dans. Sper sa se transforme si in talent.

Locul 2 este ocupat de o alta mare realizare: articularea cuvintelor. Ai inceput sa pronunti cateva cuvinte, si in acelasi timp sa le intelegi si sensul. Daca pana acum spuneai mama si tata pentru ca puteai, acum le spui pentru a ne chema, pentru a ne atrage atentia. De obicei il strigi pe tatal tau, tare si puternic, si foarte hotarat. Inca nu articulezi pe intelesul nostru, insa intelegi ca cuvintele au silabe, intelegi ce reprezinta fiecare obiect, si, ceea ce este mai important, aduci telecomanda, sticla cu apa sau duci hartiile la gunoi. J

Locul 3 apartine olitei. Sau, mai precis, tronul micutei printese. Iti place sa stai acolo, ai invatat sa ceri cand ai nevoie si totul decurge mult mai bine si mai usor decat ma asteptam. Stiam ca esti un copil foarte receptiv si in ultimele doua luni am priceput si cat de repede inveti cele mai mici detalii si gesturi. Intelegi tot, ceri sa ti se explice tot, si esti extaziata de fiecare data cand iti poti exercita libertatea de a alege. Iar mersul la olita este alegerea ta, si mai mare fericire pentru tine nu exista in acest moment. Nu am de gand sa insist in depasirea acestui prag in dezvoltare. Am dezvoltat o incredere deplina in tine, si stiu ca vei reusi fara sa te fortez eu in vreun fel. In aceasta privinta eu sunt doar un indicator. J

Desi trec printr-o etapa dificila a vietii mele, si uneori ma enervez, imi pierd rabdarea, imi pierd si suflul si simt ca nu mai pot, tu esti galusca pufoasa care imi readuce optimismul, care zambeste mereu cu gura pana la ceafa, care imi ia mana si mi-o aseaza pe obraz ca sa i-l mangai, care imi aduce in pat telecomanda si se aseaza linistita langa mine mangaindu-mi mana, care rade cu lacrimi si face ca vacuta indiferent ce animal ii desenez pe tabla magnetica, care miroase fiecare floare intalnita in cale, desenata, imprimata, din plastic sau hartie, care arunca “bezele” fiecarui om pe care il intalneste in cale la plimbare, care se duce hotarata la patut cand este obosita sau la scaunel cand ii este foame, care o inghesuie pe Issa si o pupaceste peste tot prin casa, care ne umple sufletele si ne face, nu mandri, ci drogati de-a dreptul de acest minunat si fascinant nou statut de parinte.

Iti multumesc ca ai venit pe lume si ca ne-ai curatat sufletele, ne-ai redat optimismul si ne-ai facut cu adevarat fericiti.

Noapte buna!

17 Septembrie 2012 - Luni, cand te iubesc mai mult decat ieri

Abia acum incep sa constientizez ca am un copil, acum cand te intreb daca ma iubesti, si tu ma strangi in brate sau ma pupi cu foc, si razi cu pofta. Acum, cand ai inceput sa mergi si faci pasi rapizi intre mine si tatal tau, incantata si delicata ca o panseluta ... pana cazi in fundulet si te incrunti si te ridici iar si mai incapatanata.

Ai crescut, incepi sa intelegi mici detalii din viata ta, si esti foarte, dar foarte curioasa. Indrepti degetul catre fiecare obiect pe care il intalnesti in cale si spui "Ce" - desigur, pe limba ta, si astepti sa ti se explice ce este acel obiect. Iti raspund la intrebare, si apoi intrebi iar ... si iar ... si iar. Iar a doua zi? Intrebi iar. Am rabdare si imi place sa stau sa iti explic. Imi place si mai mult ca intelegi, sau incerci sa intelegi si iubesc sa vad lumea prin ochii tai. Este mai minunata ca oricand!

Nu stiu cum va fi peste 12-14 ani, cand probabil eu voi fi tinta supararilor tale, atunci cand vei intra in adolescenta. Insa acum esti un copil tare cuminte si intregul tau univers se invarte in jurul parintilor tai, pe care, asa pare, ii iubesti cu intreg sufletelul tau de bebelus curios. Acum incerc sa impun anumite reguli, si pare-se ca merge. Daca imi simti vocea suparata si tensionata imediat te linistesti. Daca stii ca urmeaza sa faci ceva gresit, te uiti catre mine, parca spunand: "Mami, stiu ca nu am voie, dar nu ma pot abtine. Vii sa ma opresti?".

 Trebuie sa incerc sa fac o retrospectiva si a vorbelor din familie privind trasaturile tale, si cu cine semeni mai mult. Eu tind sa cred ca ai luat proportional de la ambele familii. Sunt tare curioasa, dupa ce imi dau acum cu presupusul, daca spusele mele se vor adeveri peste cativa ani. Ochii tai sunt albastri, insa nu seamana nici cu ai mei, nici cu ai tatalui tau. Ai propria ta culoare, frumoasa, curata si ... originala! De la tatal tau ai picioarele lungi, degetele de la picioare, fruntea lata, sprancenele, pofta de mancare, curiozitatea tehnica, dragostea pentru natura si aer liber. De la mine ai buzele si nasul, manutele si piciorusele mici, forma ochilor, pielea, incapatanarea, pofta de somn, nervii, placerea de a rasfoi carti si reviste. De la amandoi ai placerea de a dansa si de a asculta muzica. Cam atat imi vine in minte acum, am sa mai trec in revista si altele, pe masura ce mi le amintesc.

Trebuie sa mai adaug ca ai inceput sa te intelegi foarte bine cu Issa. Asa cum ma imbratisezi pe mine, o imbratisezi si pe ea. O mangai usor, o pupi. Desi stiam ca si Issa este un catelus tare cuminte, perfect pentru compania unui copil, si ea ma surprinde in fiecare zi. In fiecare dimineata vine sa te pupe, iti aduce jucarii sa va jucati impreuna, asteapta rabdatoare sa ii arunci mingiuta, te lasa sa o tragi de blana sau de labute. Ieri te muscam de manute in joaca, si ea a venit repede sa ma indeparteze. Te protejeaza. Iar daca ne aflam intr-un alt loc decat acasa, cand nu dormim noi, ea doarme cu tine, langa patut. Din nou, sunt curioasa (cred ca la curiozitate semeni si cu mine) cum va fi peste cativa ani relatia dintre voi. Oricum, datorita Issei esti un copil innebunit dupa animale si am observat ca te ajuta mult sa intelegi ca trebuie sa imparti jucariile si cu altcineva, intelegi ca nu trebuie sa lovesti o alta fiinta, si, tind sa cred, ca faptul ca Issa exista pe langa tine iti ajuta imunitatea. Nu ai capatat pana acum niciun virus stomacal, nu ai racit mai deloc. Multumim, Issa! :)

Mami te iubeste azi mai mult decat ieri, si maine mai mult decat azi!

Noapte buna!