15 Mai 2013 - Miercuri, cand ochii tai imi spun sa nu plec la serviciu

Azi dimineata, in timp ce ma incaltam sa ies pe usa pentru a ma indrepta spre munca, m-ai privit adanc in ochi, ai zis “mami” si ai intins bratele spre mine. M-am aplecat si te-am luat in brate, si te-ai lipit strans de mine, spunand repetitive “mami, mami, mami”. Apoi te-ai dus la fotoliu in sufragerie si l-ai batut usor cu mana si mi-ai spus “stai jos”, clar si raspicat. Momentul a fost extraordinar de dur si emotionant pentru mine, parte pentru ca in ochii tai am citit intrebarea: “de ce trebuie sa pleci la serviciu, mami?”, dar si pentru ca esti prea micuta sa intelegi raspunsul acestei intrebari. Asa ca frustrarea devine uriasa, si reusesc sa mi-o controlez scriindu-ti aceste cuvinte, care peste ani iti vor oferi tie o explicatie, si mie pansamentul pentru una dintre ranile emotionale cele mai puternice ale unei mame – aceea cauzata de orele departe de copilul ei.

Decizia de a incepe activitatea de birou, departe de tine a fost cea mai grea decizie pe care am luat-o vreodata, chiar daca activitatea mea este part-time. Insa tu cresti, si incepi sa observi lipsa mea. Fie ca este vorba de mine sau de tatal tau, sau de amandoi, momentul acela al plecarii, dimineata – pe care noi incercam sa il evitam, strecurandu-ne pe usa cand tu inca mai dormi – devine din ce in ce mai greu.

De ce pleci la serviciu, mami? Stai acasa cu mine.

Aceasta replica sta in ochii tai, si nu stiu ce se va alege cu stabilitatea mea emotionala atunci cand vei reusi sa imi adresezi intrebarea aceasta si in cuvinte. Insa reusesc, cu ochii in lacrimi, cu degetele tremurand pe tastatura si cu speranta ca vei intelege candva, sa iti ofer raspunsul:

Ma duc la serviciu pentru ca imi place ceea ce fac. Sunt una dintre acei norocosi al caror serviciu este o placere. Ceea ce fac eu este ceea ce iubesc sa fac, sunt buna in asta si sunt sigura ca acest detaliu se observa peste ani. Pentru ca unul dintre scopurile mele este sa te fac mandra peste ani, cand vei povesti colegilor tai cu ce se ocupa mama ta, scopul meu este sa vezi in mine un model si sa iti doresti, nu sa fii ca mine, ci sa ma depasesti. Scopul meu este sa ajungi sa iti construiesti o viata si mai frumoasa ca a mea, sa stii sa recunosti si sa alegi corect drumul catre fericirea ta si sa pornesti pe acel drum cu toate avantajele si cunostintele necesare.

Ma duc la serviciu pentru ca tu sa fii fericita, sanatoasa si sa ai tot ceea iti doresti. Un serviciu inseamna un salariu, un salariu inseamna bani, iar banii, din pacate, sunt cei care iti indeplinesc dorintele tale materiale si o parte mica din cele emotionale. Jucariile care iti plac atat de mult, micutul ursulet de care nu te mai desparti, hainutele, plimbarile in carusel, trotineta … toate se cumpara cu bani. Sunt sigura ca poti avea o copilarie frumoasa si fara aceste lucruri materiale, insa existenta lor este ca si culoarea dintr-o pictura. In plus, tu ai  nevoie si de un acoperis deasupra capului, de un patut confortabil in care sa iti desenezi visele in somn, de un frigider care sa iti acopere cu continutul lui nevoile alimentare, de vaccinuri, medici, medicamente, de apa calda care sa iti stropeasca obrajorii bucalati cand faci cu tata “cipi-cipi” in fiecare seara. Sanatatea si fericirea ta depind de noi, de parintii tai, iar noi traim intr-o societate in care depindem de bani, de salarii, de joburi.

Ma duc la serviciu pentru ca te iubesc. Chiar daca suna ca un oximoron (sper ca atunci cand vei citi aceste randuri sa stii ce inseamna un oximoron, daca nu stii inca, te rog sa il cauti in dictionar), te asigur ca activitatea mea departe de tine imi ascute simturile de mama, si ridica dragostea mea pentru tine catre o forma de perfectiune emotionala greu de explicat. Sa-ti dau un exemplu. Il adori pe Barsa, ursuletul tau din plus. Acum cateva zile l-ai pierdut, i-ai simtit lipsa, si cand l-ai regasit l-ai iubit si mai mult, nu-i asa? La fel se intampla si cu dragostea mea pentru tine. Tot asa putem discuta si despre anumite activitati. Iubesc sa stau cu tine, sa ne jucam impreuna, insa, uneori am nevoie sa fac si alta activitate.  Asa cum tu nu poti sa desenezi ore intregi. Partea si mai frumoasa este ca atunci cand nu desenezi pentru o zi, a doua zi vei iubi si mai mult aceasta activitate, nu-i asa? Te iubesc mai mult decat poate sa cuprinda imaginatia celui mai talentat scriitor din aceasta lume, si pentru ca aspiratiile mele tind catre a imi dezvolta abilitatea de a exprima ceea ce imaginatia nu poate sa cuprinda si de a deveni acel scriitor talentat de care sa fii mandra, trebuie sa ma duc la serviciu.

Draga mea, ma duc la serviciu pentru ca vreau sa iti ofer un exemplu, acum si mai tarziu. Pentru ca vreau sa vezi peste ani ca mama ta nu este doar mama, este femeie, este sotie, este un om care profeseaza cu placere si talent munca pe care o iubeste. Ma duc la serviciu pentru ca tu sa devii o femeie puternica, independenta si mandra de mama ei, care a crescut-o frumos si i-a oferit un exemplu bun de urmat. Ma duc la serviciu pentru ca imi doresc ca adultul din tine sa fie versiunea mea care a atins perfectiunea.

Te iubesc.

30 Martie 2013 - Sambata, cand vine primavara in sfarsit

Imi pare rau ca iti scriu rar, insa sunt sigura ca vei aprecia aceste randuri atat de pretioase, mai mult decat un roman cu mii de pagini, atunci cand vei fi indeajuns de mare sa le citesti si sa le intelegi. Azi ai aproape 1 an si 9 luni. Este incredibil ce inseamna pentru noi, parintii tai, fiecare zi care trece, fiecare nou cuvant invatat, fiecare expresie faciala, gest si zambet pe care ni le adresezi. Este si mai incredibil cat de frumoasa poate sa fie viata unui om, cand descopera lumea prin ochii tai curiosi si albastri.

Ai crescut, acum nu mai esti un bebelus, acum esti un mic omulet, cu nevoi, dorinte, intrebari si muuuulta vointa. Sa incep sa iti povestesc mai intai ce schimbari au mai survenit in ultimele luni in cariera ta de “printesa mamei si tatei”.

In primul rand, am renuntat la patul de bebelus. Acum nu mai ai gratii, patutul este la nivelul tau, poti urca si cobori din el cand doresti. Iar deasupra lui, langa tine sunt aliniate toate jucariile tale de plus, fiecare din ele purtand un nume pe care tu il cunosti mai bine ca mine: Chit-Chit, Tweety, Grig, Minnie, Mickey, Lulu, Bobo, Lina Ursulina … Am fost oarecum speriata de tranzitia aceasta, insa te-ai acomodat repede si usor. Nu ai profitat prea tare de libertatea ta de miscare, iar acum, la aproape 2 luni de la aceasta schimbare, astepti sa venim noi la tine inainte sa te dai jos din pat. Se mai intampla uneori, ca noaptea, pe intuneric, ca o mica fantoma, sa te ascunzi in spatele usii de la dormitorul tau si apoi sa strigi mama, mama ca sa te urc inapoi in pat.

In al doilea rand, pentru prima oara, de cand esti mai mare si intelegi, te-am lasat cateva zile in grija matusilor tale. Parintii tai au avut nevoie de o iesire romantica J, un cadou frumos de 8 Martie pe care tatal tau mi l-a facut: o vizita de 4 zile in Barcelona. Am plans de dorul tau, lucru pe care tu nu l-ai facut de dorul nostru. Te-ai impacat foarte bine cu matusile si mi-ai dovedit inca o data ca scopul meu, acela de a te face cat mai independenta, incepe sa fie atins. Cand ne-am intors ne-ai mangaiat usor pe fata, si ai stat lipita de noi. Ai primit cadou un ursulet, de care esti nedespartita si pe care l-am botezat Barsa.

In al treilea rand, trebuie sa laud relatia pe care o ai cu verisoara ta, Sofia. Sper sa va intelegeti la fel de bine si cand veti avea 14 ani, si cand veti avea 30. Ea are 3 ani jumatate acum, si te protejeaza, te invata diverse jocuri si te iubeste. La fel si tu pe ea. Nu exista conflicte intre voi, nu va certati pe jucarii – asta pentru ca Sofia este indeajuns de mare sa cedeze si sa ti le lase tie, care esti la acel nivel in dezvoltare cand iti descoperi egoismul. Pe de alta parte, observi acest comportament la Sofia si inveti sa procedezi ca ea.

In al patrulea rand, voi reaminti de Issa, si de relatia pe care ai dezvoltat-o cu ea. In primul rand, trebuie sa iti scriu acum, negru pe alb, ca daca iti vei intemeia vreodata o familie, din familia ta trebuie sa faca parte si un catelus. Nu vreau sa imi imaginez cat de greu va fi cand Issa va disparea din viata noastra, insa acea durere nu va coplesi niciodata amintirile pe care ni le ofera draga de ea in fiecare zi. Va jucati atat de frumos, v-ati obisnuit atat de tare una cu cealalta, incat este o placere sa va privesc impreuna. Desigur ca tot Issa este cea care cedeaza, care te lasa sa o tragi de labute, sa ii bagi mana in gura, in urechi in ochi sau sa o perii. Mi se umple sufletul cand vad cata bucurie iti aduce aceasta mica necuvantatoare, cat de mult o iubesti si cata fericire este in ochii tai cand Issa te pupa sau iti “roade” manutele cand va jucati. Este un privilegiu pe care ea ni-l ofera si pentru care ii voi fi recunoscatoare mereu: acela de iubire neconditionata, sincera si dedicata noua in intregime.

In final, este timpul sa amintesc si de stadiul de dezvoltare in care te afli: printesa vorbareata si razgaiata, care vrea pe loc ceea ce isi doreste. Da, da. Vorbesti mult, si in fiecare zi mai adaugi noi cuvinte in vocabularul tau. Pe de alta parte, stii acum sa ceri ceea ce vrei, si de obicei, daca nu ti se da, incepi sa bocesti de parca se sfarseste lumea. Iar daca nimeni nu te baga in seama, te mai uiti din cand in cand cu coada ochiului sa vezi reactiile noastre. Ca orice copil, stii sa speculezi sensibilitatile noastre si fiecare bresa in zidul de educatie pe care vrem sa il construim. Nu vreau sa merg pe principiul – este prea mica sa inteleaga – si ma straduiesc pe cat posibil sa te fac sa intelegi ceea ce este gresit, si de ce este gresit, ceea ce este frumos si corect, si de ce este frumos si corect. Intelegi, insa esti copil, si trebuie sa te bucuri de copilarie si de libertatile pe care ea ti le ofera: sarituri in pat, spalatul pe maini de o mie de ori pe zi, tavaleala pe covor, mofturi la mancare etc. Iti place foarte mult sa ma ajuti: la gatit, la despachetatul cumparaturilor, la aranjatul rufelor, la periatul covorului, la aspirat. De fapt, daca stau sa analizez mai bine, esti un copil tare cuminte, iar plansetele insistente sunt cauzate de nevoia ta de atentie, nevoia ca mami si tati sa iti arate ca te iubesc si ca iti sunt alaturi.

Inchei aici, draga mea, fara a face promisiunea ca voi scrie mai des, insa decisa sa iti ofer spre amintire aceste detalii pretioase si frumoase ale copilariei tale. Este, in sfarsit, soare afara si abia astept sa te trezesti din somnul de dupa-amiaza sa iesim la joaca. Inchei aici, cu aceeasi consemnare, amprenta a sufletelor noastre: te iubim mult!

26 Noiembrie 2012 - Luni, cand te faci si mai mare

Acum 10 minute am realizat ca au trecut mai bine de doua luni de cand nu am mai consemnat nimic din activitatea ta, din drumul tau catre un om mare. Ai aproape 1 an si 5 luni. Nu-mi place ca nu am timpul necesar pentru a scrie. Iar acum, am o fereastra micuta, pentru ca matusa ta Laura va sta la noi pentru o vreme, iar maretia gestului ei vine cu gratitudine si putina relaxare pentru mine.

Sa trecem un picut in revista ce s-a mai intamplat in ultimele doua luni.

Locul 1 este ocupat de capacitatea ta de a merge. Ai ajuns deja la nivelul in care alergi, iar etapele au fost urmatoarele: mers de-a busilea cu talentul unui leopard, ridicat in picioare ca un calut abia nascut, pasi micuti si incerti de caprioara, tropaiala hotarata si neatenta de copil energic. Aici suntem acum. Ai capatat incredere in tine si deja nu te mai uiti pe unde calci. Incerci sa si dansezi, sa ridici cand un picior, cand altul, sa imiti dansurile vazute la televizor. De consemnat cateva videclipuri care te fascineaza: Smiley – Cai verzi pe pereti, Psy – Gangnam Style, Michel Telo – Bara Bara Bere Bere. Probabil ca nici peste 1 an sau 2 nu imi voi mai aminti de ele. Pe de alta parte, sunt sigura ca vei fi fascinata la 20, 30 de ani, cand vei privi si asculta aceste melodii. Concluzia este ca iti plac videoclipurile colorate, care implica dans. Sper sa se transforme si in talent.

Locul 2 este ocupat de o alta mare realizare: articularea cuvintelor. Ai inceput sa pronunti cateva cuvinte, si in acelasi timp sa le intelegi si sensul. Daca pana acum spuneai mama si tata pentru ca puteai, acum le spui pentru a ne chema, pentru a ne atrage atentia. De obicei il strigi pe tatal tau, tare si puternic, si foarte hotarat. Inca nu articulezi pe intelesul nostru, insa intelegi ca cuvintele au silabe, intelegi ce reprezinta fiecare obiect, si, ceea ce este mai important, aduci telecomanda, sticla cu apa sau duci hartiile la gunoi. J

Locul 3 apartine olitei. Sau, mai precis, tronul micutei printese. Iti place sa stai acolo, ai invatat sa ceri cand ai nevoie si totul decurge mult mai bine si mai usor decat ma asteptam. Stiam ca esti un copil foarte receptiv si in ultimele doua luni am priceput si cat de repede inveti cele mai mici detalii si gesturi. Intelegi tot, ceri sa ti se explice tot, si esti extaziata de fiecare data cand iti poti exercita libertatea de a alege. Iar mersul la olita este alegerea ta, si mai mare fericire pentru tine nu exista in acest moment. Nu am de gand sa insist in depasirea acestui prag in dezvoltare. Am dezvoltat o incredere deplina in tine, si stiu ca vei reusi fara sa te fortez eu in vreun fel. In aceasta privinta eu sunt doar un indicator. J

Desi trec printr-o etapa dificila a vietii mele, si uneori ma enervez, imi pierd rabdarea, imi pierd si suflul si simt ca nu mai pot, tu esti galusca pufoasa care imi readuce optimismul, care zambeste mereu cu gura pana la ceafa, care imi ia mana si mi-o aseaza pe obraz ca sa i-l mangai, care imi aduce in pat telecomanda si se aseaza linistita langa mine mangaindu-mi mana, care rade cu lacrimi si face ca vacuta indiferent ce animal ii desenez pe tabla magnetica, care miroase fiecare floare intalnita in cale, desenata, imprimata, din plastic sau hartie, care arunca “bezele” fiecarui om pe care il intalneste in cale la plimbare, care se duce hotarata la patut cand este obosita sau la scaunel cand ii este foame, care o inghesuie pe Issa si o pupaceste peste tot prin casa, care ne umple sufletele si ne face, nu mandri, ci drogati de-a dreptul de acest minunat si fascinant nou statut de parinte.

Iti multumesc ca ai venit pe lume si ca ne-ai curatat sufletele, ne-ai redat optimismul si ne-ai facut cu adevarat fericiti.

Noapte buna!