Tu nu ai fost speriata, nicidecum, ca doar esti independenta si sigura pe tine, si ai incredere in mami si tati si in bunatatea oamenilor. Nici eu nu am fost speriata pentru tine, am fost doar surprinsa sa vad copiii si mame plangand laolalta, de parca s-ar fi despartit pentru totdeauna. Noi nu am plans, nu din prima. Ai cedat tu nervos, cand dupa 3 zile in care intrai in aceeasi clasa de copiii plangaciosi, ai inceput si tu sa plangi. Si raspundeai cu seriozitatea unui om intelept, de fiecare data cand cineva te intreba "Anya, cum este la gradinita?" - "Este bine, dar plang copiii, plang si eu."
Dar zilele au trecut, si suntem deja in a patra saptamana de gradinita. Si trebuie sa iti povestesc, ca sa tinem amandoua minte cum decurge o zi normala din saptamana, dar si ca sa iti amintesti cat de mult iti placea la gradinita:
Ne trezim (a se citi - te trezesti), de obicei, la 6.45-7 dimineata, strigi dupa mine sau dupa tati, si apoi te urci plina de energie la noi in pat, intre noi. Noi mai motaim 20 de minute, timp in care tu esti preocupata de coada Issei, de jucaria ta, de degetele de la maini, sau poruncesti cu glas apasat sa iti deschidem televizorul la desene. Apoi incepem operatiunea "spalatul si imbracatul", timp in care stai cuminte la desene sau la muzica pentru copii, si vorbesti intruna, despre luna, despre stele, despre tot ceea ce te inconjoara, despre toata bucuria ta de viata, inramata intr-o curiozitate incredibil de spumoasa si colorata.
Si nu te opresti pana ajungem la gradinita. In masina stai cuminte, mai intrebi cate ceva, pentru ca stii ca mami trebuie sa conduca si este periculos sa vorbim sau sa ne miscam prea mult. La gradinita continui sa vorbesti despre "Doamne Sfinte, ce m-am satulat sa ma tot imblaci si sa ma dezblaci. Gladinita asta este obositoale cand nu ma joc." Partea frumoasa este ca incepi sa inveti lucruri noi. Si ofer credit celor doua educatoare care au reusit sa faca 20 de copii in 3 saptamani sa se imbrace si sa se dezbrace singuri, sa manance singuri, sa se duca singuri la toaleta. Cu mancatul singura te descurcai, insa cand ai descoperit farmecul dusului la toaleta de una singura, in primele 2 saptamani, acasa, timp de 4 ore, te duceai de 10 ori, numai pentru ca puteai. Acum astept sa vina si momentul cand vei insista si sa te imbraci singura.
Intri in clasa, o pupi pe educatoare, si vin sa te iau in jurul orei 16.30, de fiecare data cu multe, multe emotii. Pentru ca abia astept sa te intalnesc, sa te pup, sa te strang in brate si sa iti miros parul, sa iti aud vocea si sa imi povestesti cu nesat tot ceea ce iti trece prin capsorul tau de ingeras mititel. Ma astepti cu pijamalele in brate, pentru ca sunt prea pretioase sa le lasi la gradinita, cu gustarea intr-o mana, si cu zambetul pana la urechi. Pentru ca azi ai invatat multe la gradi. Ai invatat "Un elefant, se legana, pe o panza de paianjen (mi l-ai cantat in fiecare zi timp de o saptamana intreaga, cu o incantare de nedescris); "Am pictat cu degetelele, mami. Ne-a lasat doamna sa ne facem halcea palcea. Si ne-am spalat bine, bine apoi. Vezi, nu am nimic pe mine!"
Esti minunata! Si stiu ca asta spun toate mamele despre propriul lor copil. Insa eu am sa ti-o si spun cat timp voi trai, si, stiind asta, te voi sustine in toate planurile tale, chiar daca ele nu ma vor include si pe mine. Pentru ca imi dau seama cat imi este de greu sa nu te vad cat sunt la serviciu, daramite cand iti vei lua de tot zborul din cuibul nostru. Insa, ce rost are sa iti cresc aripi, daca nu iti voi oferi sansa sa le intinzi si sa te bucuri de zbor, cu suisurile si coborasurile lui? Asa ca, zborul tau a inceput, maimutica mea cu aripi, acum ai intrat in societate, de acum abia astept sa iti admir fluturarile de aripi.
Te iubesc, cu aripi cu tot!
Mami.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu